" Un om, calul si cainele sau mergeau pe drum. Pe cand treceau pe langa un copac urias, cazu un fulger si toti murira trasniti. Omul insa nu-si dadu seama ca parasise lumea aceasta si merse mai departe cu cele doua animale; uneori mortii au nevoie de timp ca sa-si dea seama de noua lor stare...
Drumul era foarte lung, stancos si abrupt, soarele fierbinte, ei erau nadusiti si foarte insetati. La un cot al drumului zarira o poarta mareata numai din marmura, care ducea la o piata pavata numai cu lespezi de aur, in centrul careia tasnea un izvor cu apa cristalina. Drumetul se indrepta catre omul care pazea intrarea:
"Buna ziua!"
"Buna ziua", raspunse paznicul.
"Ce loc este acesta atat de frumos?"
"Aici este cerul"
"Ce minunat ca am ajuns in cer, suntem atat de insetati..."
"Poti intra si bea apa dupa pofta inima" si paznicul ii arata izvorul.
"Calul si cainele meu sunt si ei insetati"
"Imi pare foarte rau", zise paznicul,"aici nu e ingaduita intrarea animalelor"
Omul era foarte dezamagit, fiindca setea ii era mare, dar nu vroia sa bea de unu singur, ii multumi paznicului si merse mai departe. Dupa un drum lung tot de-a coasta, ajunsi la capatul puterilor sosira intr-un loc a cariu intrare era strajuita de o poarta veche care dadea spre un drum de pamant, pe margine fiind opaci. La umbra unuia dintre ei era un om, cu palaria pe ochi, dormind pesemne.
"Buna ziua" zise drumetul
Omul motai din cap
"Ne este foarte sete, mie, calului si catelului meu."
"E un izvor la pietrele alea", zise omul aratandu-le un loc."Puteti Bea dupa pofta inimii"
Omul, calul si cainele se dusera la izvor si-si pototlira setea. Drumetul se intoarse ca sa multumeasca. "Intoarceti-va oricand doriti", raspunse omul.
"Asa,ca sa stiu, cum se cheama locul acesta?"
"Cerul"
"Cerul? Pai paznicul de la poarta de marmura ne-a spus ca acolo e cerul!"
"Ala nu e cerul, e iadul"
Drumetul ramase uluit.
"Ar trebui sa nu-i lasati sa va foloseasca numele! O asemenea insrumare mincinoasa poate pricinui mari incurcaturi!"
"Nici vorba; la drept vorbind, ne fac un mare serviciu. Caci acolo trag toti cei capabili sa-si paraseasca cei mai buni prieteni..."."

"diavolul si domnisoara prym" de paulo coelho.