Urasc:
violenta ( de la razboaie, la cea indreptata catre copii, femei sau animale, pana la paruielile penibile din cluburi), trezitul devreme, femeile prefacute, barbatii needucati, cafenelele in care te duci sa te vada lumea, trupele jalnice cu succes nebun, oamenii care nu isi asuma faptele si “arunca noroi” pe altii pt a se vedea ei insisi mai curati, trantitul cheilor de la masina si al mobilelor pe masa, discriminarea, textele de agatat vulgare si expirate.

Iubesc:
karma (care vine mereu sa te pupe sau sa te muste de fund, in functie de cum te-ai comportat), glumele proaste, oamenii inteligenti, cainii, pe Charlize Theron, pe Johny Depp , carbohidratii, masajul, muzica, filmele, sa intrec asteptarile desteptilor si sa demonstrez prostilor cat s-au inselat in privinta mea.

Am recunoscut deja că nu ştiu să gătesc. Dar am, totuşi, câteva specialităţi la care nu mă întrece nimeni: supă de lacrimi, terci de speranţe, chisăliţă de inimă, talmeş-balmeş de iubiri şi salată de fructe oprite. Meniul la care jur că mă pricep nu e grozav de divers, dar prezintă avantajul că nu îngraşă deloc, dimpotrivă. În plus, mâncărurile sărate cu lacrimi pică greu la orgoliu, dar hrănesc ceva de speriat imaginaţia şi forţa artistică!